Profil · Anton Dolin

Uneltele se schimbă,
criticul nu

Folosește ChatGPT mult în viața de zi cu zi, dar îl ține departe de recenzii. La 50 de ani, cu trei cetățenii și o carte scoasă din teama că textele lui vor dispărea, criticul rus exilat explică de ce judecata nu se predă unei mașini.

50de ani împliniți
3cetățenii: rusă, israeliană, moldovenească
2000scrie la „Iskusstvo Kino” din
~10kexemplare „Plohie russkie” vândute în afara Rusiei, Ucrainei și Belarusului

Teza

Aceeași mână, alt instrument

Toată discuția se învârte în jurul unei idei pe care Dolin o repetă sub forme diferite: oamenii nu se schimbă cu adevărat, doar tehnica evoluează. Refuzul lui de a scrie cu ajutorul inteligenței artificiale depășește o simplă toană tehnofobă, fiind o consecință directă a acestei convingeri care îl face să îl recunoască pe Putin în Macbeth.

Ce spune de fapt

„Mă prețuiesc mai mult”

Dolin folosește ChatGPT mult în viața privată, dar niciodată în muncă. Motivul, spus simplu: nu are încredere în el, fiindcă scoate constant aiureli. Colegii care își redactează articolele cu un chatbot i se par că își fac singuri un rău.

„E atât de umilitor. Dacă crezi că o mașină va scrie mai bine decât tine, atunci pur și simplu nu dai doi bani pe tine.”Anton Dolin, despre scrisul asistat de AI

Pentru fact-check recunoaște că apelează ocazional la AI, inclusiv la sistemul integrat în Google. Dar reverifică și urmărește linkurile către sursă, fiindcă bucla asta, în care întrebi botul și apoi îl controlezi cu Google, i se pare umilitoare deopotrivă pentru el și pentru ChatGPT.

întrebare răspuns AI verificare sursă
Folosința acceptată: fact-check cu reverificare la sursa primară. Niciodată scris, niciodată idei.

Reperul

Odiseu nu avea douăzeci de ani

Convingerea că omul rămâne același o sprijină pe artă, „singura oglindă” prin care putem privi în psihologia altor secole. Exemplul lui preferat e Odiseu: după zece ani de război și zece de rătăcire, se întoarce acasă bărbat în toată firea, deghizat în bătrân tocmai fiindcă e încă destul de puternic cât să încordeze arcul pe care nimeni altul nu-l poate îndoi.

Ideea că un erou e neapărat un tânăr de douăzeci de ani e, spune Dolin, la fel de recentă și de fragilă ca standardele de frumusețe. La fel și Macbeth — o piesă care, deși ne transpune în negura secolelor trecute, este citită azi și recunoscută imediat. Progres există doar în tehnică; empatia, prietenia, ura și prostia rămân neschimbate de milenii.

Miza

Cât te schimbi, de fapt

Dolin spune că, de la vreo doi ani și până spre șaptezeci, te schimbi mult mai puțin decât ți-ar plăcea să crezi. Trage de cursor ca să vezi diferența.

37 de ani
mijlocul vieții
270

Tot tu. Aceeași minte, cam aceleași reflexe, doar uneltele din jur se schimbă.

Onest: există și excepția. Dolin admite „avalanșa”, evenimentul care chiar te rupe în două, războiul, pierderea, trădarea. Dar îi atinge pe puțini, chiar și în vreme de război mondial, și nu poate fi discutat decât caz cu caz.

Comparație

Ce deleagă și ce nu

SarcinăMașinaCriticul
Scrisul recenzieinu, niciodatăel, cu plăcere
Judecata esteticănunumai el
Idei, formulărinunumai el
Fact-checkocazionalreverifică la sursă

Dolin spune că nu încearcă să ghicească intenția autorului. Îl interesează comunicarea filmului cu el și cu spectatorul, real sau posibil. De aici și rezerva față de prieteniile criticilor cu regizorii: ele aduc o politețe specială exact acolo unde critica are nevoie de libertate. E zona în care un chatbot poate imita formulări, dar nu poate înlocui întâlnirea dintre film, memorie, gust și risc personal.

Plăcerea de a scrie e, uneori, mai mare decât plăcerea de a vedea filme. Provocarea lui favorită e un film care nu i-a plăcut sau pe care nu-l înțelege bine, fiindcă rămâne un exercițiu pentru minte și pentru limbajul lui. Tocmai de-asta nu l-ar ceda niciunui computer.

Reperele biografice

Exil, rădăcini, un al treilea pașaport

Declarat „agent străin” în Rusia și tratat ca autor de „texte ale unui infractor împotriva statului”, Dolin a plecat după invazia din 2022 și își vede acum scrierile devenite inaccesibile acasă. De aici cartea aniversară: o selecție din critica lui, mare parte apărută în revista „Iskusstvo Kino” din 2000, adunată de teama că textele vor supraviețui doar prin biblioteci sau vor fi închise în arhive speciale. Hârtia, insistă el, păstrează mai bine decât suportul digital. Volumul, scos de Meduza, conține un eseu nou, despre filmul O bătălie după alta, prezis corect câștigător la Oscar.

Cetățenia moldovenească a venit anul trecut, prin decret prezidențial, pe o procedură simplificată deschisă de rădăcinile lui de evreu basarabean; s-a regăsit listat într-o enciclopedie a evreilor basarabeni. A început să vină în Moldova abia după 2022. Ambii fii văd acum țara ca parte din viitorul lor, băiatul cel mare studiază regie de film și tot el a scăpat la limită de o deportare din UE acum vreun an, un episod pe care îl numește de groază. Deocamdată descrie familia ca lipsită de rădăcini, ca acel coiot din desene care a fugit dincolo de marginea prăpastiei și pedalează cu picioarele în gol.

Filmul închiderii

„Dl Nimeni împotriva lui Putin”

Documentarul premiat cu Oscar, co-regizat de profesorul rus Pavel Talankin și americanul David Borenstein, într-o producție ceho-daneză, îl urmărește pe Talankin, cu care Dolin spune că doar a corespondat. Îl citește ca pe o capsulă a timpului, un film gândit să captureze clipa, fără a pretinde că va rămâne etern, iar nervul lui viu sunt copiii, grupul cel mai vulnerabil din Rusia de azi și cel mai ușor de luat ostatic de propagandă și militarizare.

E al treilea documentar despre Rusia care câștigă Oscarul la această categorie în nouă ani, după „Navalnîi” și „Icarus”, toate făcute din afara Rusiei. Acuzațiilor de părtinire politică le răspunde cu un test simplu: arată filmul unui elev din Congo care nu știe unde sunt Rusia și Ucraina. Dacă îl prinde, politica nu e motorul principal. Pentru Dolin, filmul funcționează fiindcă are personaj, poveste și forță vizuală; politica e prezentă, dar nu îl ține singură în picioare. Dacă filmul prinde în Rusia rămâne, spune el, imposibil de știut, fiindcă cei mai mulți de acolo nu vor risca să spună public ce cred despre el.

„Dacă tot mai trebuie convins cineva să vină să-l vadă, atunci nu înțelege absolut nimic din cinema.”Dolin, despre de ce merită văzut filmul

Caută o casă în care să rămână cu intenția de a îmbătrâni acolo

Se numește în continuare rus, susținând că poți fi rus fără nicio legătură cu statul rus, și ține distanța față de ritualurile cinefile: respinge Letterboxd ca inutil pentru el și avertizează că transformarea filmelor în cult tulbură judecata limpede. Ce caută e mai simplu decât toată cearta culturală din jur: un loc unde el și soția să se așeze, cum spune cu grijă, „cu intenția” de a îmbătrâni și a muri acolo.

Surse

Sursă primară

Interviu video, podcastul ad-hd, ep. #5 (Chișinău, mai 2026)

Notă

Toate afirmațiile atribuite lui Dolin provin din acest interviu.